2 Corinthians 10
1 Eu însumi, Pavel, vă rog, pentru blândețea și bunătatea lui Hristos – eu, cel smerit când sunt de față în mijlocul vostru, dar plin de îndrăzneală împotriva voastră când sunt departe –
2 vă rog să nu mă faceți ca, atunci când voi fi de față, să apelez la îndrăzneala aceea pe care am de gând s‑o întrebuințez împotriva unora care consideră că noi umblăm potrivit firii pământești.
3 Deși trăim în firea pământească, nu ne luptăm potrivit firii pământești,
4 căci armele cu care luptăm noi nu sunt pământești, ci sunt puternice, întărite de Dumnezeu ca să nimicească întăriturile. Noi nimicim izvodirile minții
5 și orice înălțime care se ridică împotriva cunoașterii lui Dumnezeu, și orice gând îl facem rob ascultării de Hristos.
6 Mai mult, suntem gata să pedepsim orice neascultare, de îndată ce ascultarea voastră va ajunge deplină.
7 Voi vă uitați la înfățișare. Dacă cineva crede că „este al lui Hristos”, să aibă în vedere că, după cum el este al lui Hristos, tot așa suntem și noi.
8 Și chiar dacă m‑aș lăuda ceva mai mult cu autoritatea pe care ne‑a dat‑o Domnul pentru zidirea voastră, nu pentru nimicirea voastră, tot nu mi‑ar fi rușine.
9 Nu vreau să par că urmăresc să vă înfricoșez prin epistolele mele.
10 „De fapt”, zic ei, „epistolele lui sunt cu greutate și pline de putere, dar prezența lui trupească este moale, iar cuvântul lui este vrednic de dispreț.”
11 Cine gândește așa să aibă în vedere că, așa cum suntem în cuvânt, prin epistolele noastre, când nu suntem de față, tot așa vom fi și în faptă, când vom fi de față!
12 Negreșit, nu avem îndrăzneala să ne comparăm ori să ne punem în rând cu unii dintre cei care se vorbesc singuri de bine. Dar ei, fiindcă se măsoară cu ei înșiși și tot cu ei înșiși se compară, sunt fără pricepere.
13 Noi însă nu ne lăudăm fără măsură, ci după măsura câmpului de lucru pe care ni l‑a însemnat Dumnezeu, încât am putut să ajungem până la voi.
14 Nu ne întindem prea mult, ca și când n‑am fi ajuns până la voi, căci până la voi am ajuns cu Evanghelia lui Hristos.
15 N‑am întrecut măsura, încât să ne lăudăm cu ostenelile altora, ci avem nădejdea că, pe măsură ce credința voastră crește, va spori nespus de mult între voi și lucrarea noastră, potrivit câmpului nostru de lucru.
16 Așa că vom putea propovădui Evanghelia și în ținuturile care sunt dincolo de voi, ca să nu ne lăudăm cu lucrări gata făcute, din câmpul altuia.
17 Cine se laudă să se laude în Domnul.
18 Pentru că nu cine se vorbește singur de bine va fi primit, ci acela pe care Domnul îl vorbește de bine.